Nu cred să existe om mai harnic decît Aura Christi. Şi ca poet, nu doar ca om, e harnică peste măsură (darmite ca scriitor de toate în general!), de vreme ce reuşeşte să strîngă, din mai puţin de douăzeci de ani, o antologie de 450 de pagini bătute (Tragicul visător, pe drum de apariţie). O antologie care o înghite pe cea de la Vinea din 1997 (Nu mă atinge), lăsînd afară doar cîteva poeme prinse acolo, şi care vine, ca o ediţie definitivă, de la debutul din 1993 pînă la zi, sacrificînd puţine pe drum. Un spirit mai neîndurător ar fi tăiat, poate, mai multe (măcar din milă pentru cititori), cu atît mai mult cu cît unitatea temperamentală a poeziei n-ar fi avut de suferit prin vreo uşoară contragere. Iar după ea, nici cea retorică şi nici cea de viziune, toate, de fapt, definite ostentativ de coerent şi printr-un nucleu atitudinal aproape inalterabil şi imutabil. Nu-i vorba că Aura Christi n-ar mai schimba lucrurile şi accentele pe drum, cu voie ori fără (căci există şi la ea o peripeţie formală, una tematică şi una de perspectivă a asumării problematicii, o transmutaţie nu atît de la euforic la dramatic, aşa cum e normal, cît de la exuberanţa dramatică a discursivităţii la gravitatea unei substanţe de pathos), dar esenţial poetica ei se trage din suflu şi din frenezie; ea e întîi de toate un ritm imaginativ şi confesiv şi abia apoi altceva şi alte cele; întîi o erupţie şi abia apoi o guvernare a eruptivităţii şi a freamătului de senzaţii şi limbaj. La-nceput lucrul putea părea de spontaneitate juvenilă, de pură exultanţă a vîrstei, şi aşa pare a-l fi şi văzut (şi atribuit în consecinţă) Gheorghe Grigurcu, de vreme ce zicea (în cronica pusă de prefaţă la Nu mă atinge) că ”scriind o poezie vitală, despletită, frenetică, Aura Christi se plasează în cîmpul de forţă al tinereţii sale natural eruptive” (p. 5). Natural, aş zice, doar pe jumătate (sau, fie, pe trei sferturi), căci în rest părea un cîmp cultural, de stimulaţie venită dinspre exultanţele şi euforiile vitaliste ale poeţilor din anii ‘60, şi îndeosebi dinspre Nichita.