GUILLAUME APOLLINAIRE

* * *

Guillaume Apollinaire mă cheamă
Ci numele-mi de-aievea-i slav
Amară-i viaţa-mi şi mi-e teamă
Să mă şi rog căci unui sclav
Nu-i este luată ruga-n seamă

La închisoare la Santé
O biată carceră îmi dară
E în Răpciune însă e
Un crăpet ca în miez de vară
Şi nici nu mă mai mir de ce

Îmi pare fiecare oră
Că-i un convoi mortuar trecând
Vei plânge dup-această oră
În care plângi şi nu ştii când
A şi trecut ca orice oră

O voi pungaşi tâlhari şi hoţi
Ce m-aţi premers între nedemne
Aceste ziduri de cinci coţi
Scrise cu slove sau cu semne
Mi-i dat să vă citesc pe toţi

Şi mai cu seamă pe cutare
Dédé Urmează crima sa
La capul patului meu tare
Acum când nu ştiu ce aş da
S-adorm şi nu mai sunt în stare