poemul apei care latră

poemul apei care latră este scris
de jos în sus de  sus în jos pe chipul tău frumos de dimineaţă până seară
în visul pe care încă îl adorm pe un covor în călimară

 când m-am născut era pe lume doar gândul de băut
apoi deodată totul a tăcut din setea mamei mele au apărut pe cer două inele
pe unul dintre ele desenat
era doar tata spre groapă aplecat
privea în gol
trecea pe dedesupt metroul
ducea spre fabrici şi uzine oul

 pe  celălalt inel era cu aripile-nchise pasărea
care ţinea în plisc cu rugăciuni un disc
ori poate altfel setea desenată
cum e distanţa pe la câmp arată

 povestea apei care latră este scrisă
lăsaţi şi dumneavoastră uşa
măcar întredeschisă

de dincolo de ea răsare soarele în ţara mea