Ne-am obişnuit cu un Caragiale prin excelenţă comic, transmis astfel mai ales prin acrtori – dar şi prin acea critică şi istorie literară care a dorit să-l pună în punct de echilibru faţă de Eminescu. Există, însă, şi un “Caragiale eroic”, să-i zice aşa, cel din portretele politice de pildă (scrie rânduri memorabile despre Aexandru Ioan Cuza, Lascăr Catargiu, Tache Ionescu, Nicolae Filipescu). Chiar şi un autor ironic-abscons se regăseşte în Conu’ Iancu, şi, pentru a-l înţelege mai bine, va trebui să reanalizăm semnificaţia personajelor din opera sa.

 Semnificaţia onomasticii literare a fost analizată fragmentar la noi, oarecum întâmplător, dar sunt create condiţiile unei abordări sistematice a domeniului în context teoretic actual mai larg, european şi mondial. Astfel, în domeniul literaturii populare numele lui Toma Alimoş din baladă a fost pus în legătură cu „aliman”, vultur, luându-se în discuţie asemănarea dintre cuvinte, iar cel al lui Manea cu mana câmpurilor, numele Mioriţei s-a discutat încă de către Al. Odobescu în legătură cu „Moira” grecească sau H. Sanielevici vedea în epitetul „ortoman” numele persan Artamenes.
 Studiile lui G. Ibrăileanu despre semnificaţia numelor proprii în teatrul lui I. L. Caragiale sunt îndeobşte cunoscute, iar una dintre concluziile sale ne va ghida în cercetarea de faţă: „Noi credem însă că niciun creator adevărat nu-şi poate gândi opera dacă nu ştie numele fiinţelor pe care le creează. Scriitorul care pune personagiului un nume oarecare la întâmplare, sau, în cazul cel mai bun, un X ori un nume provizor, cu gândul să găsească numele potrivit mai pe urmă, dă dovadă că nu vede personagiul, că nu e creator şi că face o simplă compoziţie literară. Se zice că Balzac, când avea de scris un roman, cutreiera mai întâi străzile Parisului câteva zile ca să se inspire de la firmele negustorilor. Pentru un creator personagiile sale există. Acelaşi Balzac vorbea despre eroii lui ca de nişte cunoştinţi din viaţa reală. Iar cunoscuţii noştri au pentru noi o sumă de însuşiri, din care una esenţială e numele.”