joi de februarie, 96

Nemaifiind frig, azi n-am mai citat. Cer moale,
scurgeri caline
Peste Analele Toamnei coreene
Pierduţi de lume, doi se sărută în parcul orădean
Endre în zumzet de xerox şi-n
Foşnet de bulendre pe cerşetorii revigoraţi şi alene
Bufniturile câinilor în zăpada-ntristată mustind de venin
Mai departe
Retinele galbene, sângele galben şi sub frunţi
o lambadă târzie
Amintind de revoluţie şi de moarte
În parc fotograful cedează: domnişoara cuprinde pe după gât
Marele dog german în ciuda bărbaţilor întâmplători
şi cărunţi
Mai departe
Spre loc luminos – când să intru şi eu în adăpost, în verdeaţă
Mă-ntâmpină Dânsa şi cască şi-mi trage una-două
peste faţă şi
Cu această rezoluţie stau ca un prost şi
-ntreb în dreapta şi-n stânga: „ce faci , mască?”