Nu ştie de când şi din ce  motiv a început să i se învârtă o morişcă în cap, efectiv simţea în stomac un leşin din cauza ei. S-a gândit că e o autoreglare a creierului, care aşa se mai aeriseşte când se înfierbântă, dar n-avea nici un haz o asemenea explicaţie. Din când în când morişca bârâia, şi el se ţinea cu mâinile de cap, alteori se bloca şi „îl durea creierul”, dar cel mai adesea morişca se învârtea la turaţie maximă şi el ameţea într-un hal fără de hal, cădea de pe picioare. Tocmai ameţeala îl speria. Dar cel mai tare îl deranja că nu putea să se concentreze. Mai rău, era afectat de morişcă şi în vis, când dormea – culmea, îşi amintea în vis ceea ce uitase în realitate, era fericit în vis că-şi amintise ceea ce uitase, dar la trezire le uita, de parcă ar fi fost un paznic al amintirilor lui care îi spăla creierul înainte să se trezească.
 Era prea de tot. „Oamenii beau ca să uite, când nu se întâmplă nimic în lumea spiritului”, i-a spus un psiholog (deştept nevoie mare).  Dar eu nu-mi beau minţile, i-a repetat, şi n-a fost nicicum crezut. Din contră, eu nu vreau să uit. Fiindcă a ajuns printr-o cunoştinţă şi la acest psiholog, de curiozitate. Până la urmă şi-a găsit singur un răspuns la ceea ce i se întâmpla: morişca din cap are legătură cu faptul că el se află pe graniţa dintre două lumi, când face un pas spre una din aceste lumi, morişca reacţionează. Asta i se trage de la faptul că are fire de sinucigaş, nici la prima bătrâneţe nu i-a trecut, s-a născut greşit. Şi de câţiva ani a intrat într-o nouă criză existenţială, îşi doreşte să moară, să scape de toate grijile. Nu are o explicaţie de ce el are acum în cap o aparatură atât de fină şi de stupidă, un fel de seismograf în formă de morişcă, nu şi-o poate imagina, care înregistrează orice mişcare prin învârtire, nu prin înregistrări de grade ale cutremurărilor pământene naturale, pe suluri de hârtie. Îi e tot mai greu să facă faţă. Fosta lui soţie, preocupată de perfecţionare interioară personală, l-a asigurat că morişca din cap i s-a dereglat fiindcă  el are creierul supraîncărcat de energie – de unde? Fără să bănuiască de unde e sursa asta care l-a supraîncărcat: ce n-ar da alţii, iniţiaţi, să fie supraîncărcaţi de energie. Lui îi vine în memorie publicitatea de la televizor cu Supradyn, care te încarcă energetic, şi surâde cu bunăvoinţă… Chiar s-a gândit să caute la farmacie medicamentul, e intrigat însă, dacă fosta lui soţie susţine că e supraîncărcat de energie, la ce i-ar mai trebui Supradyn? El crede, în sinea lui, că din contră, e descărcat de energie şi de aceea s-a declanşat în cap mişcarea unei morişti, ca semnal de alarmă. Până una, alta, are simptomele unui om care pierde energie, e confuz, are ameţeli şi vedere înceţoşată, din când în când febră şi intoleranţă la frig, i se usucă pielea şi are somnul agitat, se trezeşte neodihnit, e constipat şi are dureri de cap, slăbiciune, palpitaţii, respiraţie sacadată, reacţii întârziate. E clar, e afectat şi în plan psihic. A fost sfătuit iar să mai schimbe mediul stresant bucureştean, să scape, de pildă, de obsesia caniculei, să meargă la mare, să plece la drum în timpul săptămânii, nu la sfârşit de săptămână, când traficul rutier spre Neptun e un mic infern.