Pixelme

***
frunze  galbene
tremurând îşi caută locul
pe  ramurile oglindite  în apă

***
înserarea asta de cristal
e atât de frumoasă
încât
mi-e teamă să respir

***
ne atingem liniştile de pe buze
în marmura serii-ncrustaţi

o plasă pusă la uscat
foşneşte în vânt