foarfeca unui chibrit
când nu găsesc în oameni fiinţa las descuiat şi plec
am un cort de după umeri şi la tâmplă nişte nuferi
printre ape numai gropi dintre care una mare groapa dinspre soare
clanţa de la uşă este alta desenată ca eclipsa o cometă fără lanţ la bicicletă oameni noi din viitor dezbrăcând în magazine iată unul ia paltonul celui care a găsit atomul
nu mai vine
vara asta se topeşte viitoarea vară a gheţarilor dumneavoastră iar plecaţi de rămâne locului soarta inorogului vine din trecut strigând ştirba lumii lăcrimând până când în loc de coasă iarba se usucă până când de ducă
miezul dintr-o nucă
cântă lăutarii se întrec greierii până când dintr-o absenţă umbra mână creierii să-i ascundă umbrelor ori să vândă norilor să petreacă munţilor dâra toată nunţilor fie pace
numai maica tace
au venit
sunt iar la uşă
oamenii din tinda lumii aprinzând cu frig cărbunii
foarfeca unui chibrit Nu e Domnul adormit numai somnul chinuit