MEDICUL TIMP
Pentru a mă primi, medicul timp
Nu mi-a cerut trimitere, nici chitanţă sau bon
Şi onorariul i-a fost doar răbdarea mea
Parcă de secole
De-al aştepta, însă, nu o aşteptare
Ca altele, pe la diverse cabinete…
În vraiştea din sufletul meu
El a pătruns ca într-un altar
Şi, nemirându-se de ceea ce vedea
Cu şoapte ciudate şi ca în joacă
A început să facă ordine.
Dar, totuşi, precum după furtună
Multe flori şi roade rămân
Cum lângă cuţit rămâne un miel,
Nici medicul timp nu poate vindeca
Toate rănile. Nici el.