Serbja
sunt înca fluturi gloanţele
aduse la muzeu
apeşi pe fluier degetul
iar iese la vânat din găuri strigătul
miroase a curând de iarba grea
înzăpezind cămaşa mea
am nins am plâns in Serbja
pe drum la-ntors din gesturi pasul
a stat cuminte locului
mereu plecau din umbră
soldaţi spre umbra focului
era uitarea era din cântec
scos numai refrenul
veneau în Serbja ca prieteni
dar deraiau pe-ascuns infernul
am nins şi am tăcut
doar dincolo de verbul mut
la graniţă nu se mai cere paşaportul
demult au îngropat şi dus
la groapă mortul
n-au reuşit la croitor
să-i facă un costum
de dincolo de răsăritul
soarelui postum
au tot trecut pe lista neagră
încercări
dar sârbul meu de frate
era călare peste nori
degeaba ning degeaba plâng
gutuiul lumii înflorind
a tot a nins a tot a prins
ţărâna lăcrimând
bojana mi-a spus acasă cumva
legate să-mi ţin aproape zilele
măcar atât cât Dumnezeu la păsări
numără cu soţ aripile
6 mai 2011, Kragujevac – Serbja