„permise de adevăr/ doar la vârf se împart”
Viorel Savin, Exilat în strigăt

Nu mi se pare inutil să repet că una dintre bolile memoriei colective întreţinute ex-socialist este uitarea. Alta, la fel de cumplită, este indiferenţa. În formularea lui Livius Ciocârlie: „Cea mai periculoasă neştiinţă este atunci când în ruptul capului nu vrei să ştii”. O astfel de ignoranţă dă bilet de voie dictaturii.
La miezonoptica Profesioniştii, distinsa scriitoare Micaela Ghiţescu îi spunea cu tristeţe Eugeniei Vodă că revista „Memoria” (căreia îi este redactor-şef după dispariţia lui Banu Rădulescu) nu se caută, nu se cumpără. Fondatorul tipărea zece mii de exemplare, acum…
Pentru uituci ori recent născuţi: studenta Michaela Ghiţescu a fost arestată în 1952 numai pentru că frecventase cursurile Liceului Francez, de pe lângă Institutul Francez de Înalte Studii, desfiinţat de „democraţia populară” ca oficină imperialistă. Profesorii, în frunte cu Marcel Fontaine, au fost expulzaţi. Imprudenta Michaela i-a scris lui Fontaine şi, ca urmare, gardienii lagărului au privat-o de libertate.
La ieşirea din închisoare, deţinutul politic iscălea un angajament că nu va povesti nimănui despre tratamentele inumane la care a fost supus. M. Ghiţescu aproximează un milion şi jumătate de astfel de angajamente. Or, „Memoria – revista gândirii arestate” îşi face datoria de onoare de a anula tăcerea forţată, „dezvăluind răspicat, în paginile ei, ce s-a întâmplat efectiv (v. şi interviul Doinei Cernica din „Bucovina literară” nr. 4-5, apr.-mai, 2010, intitulat „Memoria se vrea o pavăză împotriva repetării ororii”. Datoria de a depune ca martor corect n-a prea fost agreată dacă, la sfârşitul anului 2009, revista „Memoria” a suportat cenzura financiară a Ministerului Culturii. Deşi, în replică, a fost declarată revista anului 2009 şi premiată cu ARIEL, aproape că nu şi-a mai revenit. Obtuzitatea unei comisii şi-a spus cuvântul. Ce atâta rememorare a jertfei, a chinurilor din lagăre, a umilinţei în închisori! N-avem timp pentru aşa ceva, subiectele de importanţă naţională sunt divorţurile din monden. Iar amnezia creşte, în raport direct proporţional cu nepăsarea.