FOCHIST

Abur,
sevă,
timp alergând,
toate pulsau
prin venele fochistului,
praf şi fum curios
la vederea zărilor albastre.
Maşinăria trecea
o dată cu pădurile,
ca prin grădini
în care scântei de pene
şi suflete de aer blând
se topeau într-o calmă plutire.
Pe lângă locomotiva lui
se aşternea o seară cu voal.