Ochiu pentru dinte

Polemica ne înghite, ca nisipul mişcător sau mlaştina, pe măsură ce ne străduim să le biruim. Cum numai polarităţile se confruntă, (miza constituind-o smulgerea supremaţiei prin minimalizarea până la nimicire a celuilalt), minţile combatanţilor operează cu judecăţi polarizatoare, vânându-şi contradicţiile, despicând despicările despicărilor contradictorii, ale nepoţilor, fiilor, părinţilor, bunicilor, străbunicilor şi strămoşilor-strămoşilor, într-o fără de sfârşit afundare. Şi nu numai că orice are un contrariu; mentalul dualist (din care vreau să-mi smulg argumentaţia) poate dualiza – prin sinesteziile paralelizatoare – poate să contrapună orice cu orice: lumina poate fi – nu? – contrariul întunericului, frigului, ignoranţei, nebuniei etc. Nu mai susţin pariurile dualismului… dialectic; timpul săbiilor de oţel a frânt istoria celor de bronz – asta am prins de la şcoală – nu etnia asiriană pe cea egipteană. Ne smulgem, sau rămânem sub vremi?

2011-01-21T16:00:00+02:00