Normal ar fi să fie preluat acest text ca pagină de literatură, chiar dacă rememorez în el o întâmplare autentică din viaţa mea. Vă reamintesc, sunt în 27 august 2006 venit cu Doina Popa în Munţii Bucegi să găsim cinci surse de încărcare energetică, sugerate de un „maestru Reiki”, Dumitru Hristenco, într-o carte a lui (de care eu nu am habar, am citit doar câteva pagini xeroxate din ea).

Jurnal (scris de mână, la camera hotelului de la intrarea pe platoul Padina-Peştera, venind pe un drum forestier dinspre Moroeni-Dâmboviţa, pe malul drept al izvoarelor Ialomiţei). Spre prăpastia Vârfului Ocolit (Bucura), adevărat Stâlp al Cerului, pasc oi, e uimitor cum îşi păstrează echilibrul pe peretele de piatră. Mieii chiar zburdă pe panta abruptă. Jos, pe fundul prăpastiei impresionante, e o stână. „Concluzia cercetărilor neconvenţionale a fost că aici se află un fel de poartă de ieşire din universul terestru, cu o activitate energetică măsurabilă, iar această energie era din ce în ce mai puternică, depăşind pragul de latenţă în 1986. Acest centru energetic ar fi fost cunoscut şi dacilor, care l-au numit Kogaionon” (Aurora Petan). După ce traversăm Muntele Ocolit, ne oprim în dreptul unor stânci uriaşe grupate, urcăm pe ele – aici o fi centrul energetic căutat de noi? De aici, de sus, veghează ciobanul oilor, tânăr. Îl întreb dacă are cunoştinţă de un punct energetic nemaipomenit, care te face să nu mai simţi oboseala. Ciobanul face ochii mari, el n-a auzit de aşa ceva să fie pe aici. Şi totuşi… Cercetătorii de la Societatea Terra (preşedinte Vasile Rudan, cercetător cu preocupări extrasenzoriale), repet, au observat că „pe o pantă cu o suprafaţă de un kilometru pătrat, în preajma Vârfului Doamnei, organismul se încărca energetic, toate funcţiile fiind revigorate. Măsurătorile indicau o anomalie magnetică atipică şi cercetătorii au denumit sugestiv zona Gură de Rai…