Andrei VOZNESENSKI (1933 – 2010), Federaţia Rusă
PARISUL FĂRĂ RIME
Parisul e răzuit. Parisul e garnisit.
Îl bat cu get de nisip dintr-un aparat,
Matroanele din epoca rococo
Sunt roase de duşul Charcot*.
Şi am zis: „Trebuie neapărat –
Să scoţi de pe obiecte exteriorul strat,
Să vezi lumea fără învelitoare
Scheme pernicioase şi pereţi baroci”.
Eu eram ridicol prin predestinare,
însă patroana noastră, madam Lanchon,
făcu: „o-lea-lea, amicul meu!…” şi dintr-o dată –
oraşul s-a preschimbat,
zidurile dispăruseră, mai bine zis, au devenit transparente,
peste străzi, precum legături de baloane colorate,
atârnau odăile,
fiecare luminată altfel,
în interior, precum în ciorchini,
ardeau figuri şi paturi,
obiectele îşi aruncau carapacele, copertele, învelişurile,
peste masă
se încovoia maroniu ceaiul, păstrând forma ceainicului,
de asemenea, păstrând forma conductei,
pe tavan se prelingea argintia apă rotundă,