Poem târziului din tata
 
Am vrut să-ţi scriu
pământul era ud se treiera din nou din lacrima lui Dumnezeu murise tata şi la mâini încă lătrau mai tineri nişte câini
combina era veche, la gât se des legau toţi sacii din când în când de veghe plânsului să tacă numai macii
eu nu eram acasă eram pe drum dar tata nu a vrut deloc să plece abia după sărutul mâinii prin lumea mea fu rece
aprins e totul
numai pe fruntea mea stins focul

28 iunie, Roma/Italia, 2010