ZAHARIA STANCU – omul de teatru (II)

O altă realizare, pentru care a fost lăudat în presă şi prin aplicarea ei a sporit numărul spectatorilor, sălile deveniseră arhipline, se leagă de distribuţiile pe care le-a asigurat. Spectatorii aveau ocazia să-i aplaude din nou pe maeştrii Ion Manolescu, G. Storin, Lucia Sturdza Bulandra, Ion Iancovescu, Maria Filotti, Gogu Ciprian, Marioara Voiculescu, precum şi pe regizorii Ion Şahighian şi Aurel Ion Maican.
O dată cu etatizarea teatrelor (1948) a preluat şi colectivul artistic al lui Sică Alexandrescu în frunte cu Alex. Giugaru, Gr. Vasiliu-Birlic, Silvia Dumitrescu, G. Timică, Radu Beligan, Tantzi şi Dina Cocea şi Marcel Anghelescu.
Dispunând de atâtea valori, avea nevoie de mai multe săli pe lângă studioul din Piaţa Amzei şi sala Sf. Sava, a preluat contractele altor trei săli centrale: Comedia, Sărindar (fostă Teatrul „Maria Filotti”) şi sala Modern de sub Cercul Militar.
Întocmeşte o nouă lege a teatrelor, care a fost în vigoare decenii, se preocupă de soarta privată a actorilor. Iată ce-şi aminteşte el peste ani, declaraţii pe care le confirm, căci am fost unul din beneficiari:
„Eram pentru întâia oară director al Teatrului Naţional. Iarna 1946-1947 n-a fost o iarnă uşoară. Casele, hotelurile, restaurantele şi cafenelele, teatrele şi cinematografele erau, ca şi străzile, îngheţate. Lipsea făina, lipsea mălaiul, de carne ori de peşte nici nu putea fi vorba. Aveam în grijă mai bine de cinci sute de oameni, care trebuiau să lucreze, dar şi să mânânce. Pâinea era puţină şi amestecată cu tărâţe, mălaiul pe jumătate mucegăit, cartofii… cartofii erau o raritate. Dacă Marius ne servea la Capşa, după spectacol, câte doi-trei cartofi fierbinţi, ne simţeam mai mult decât mulţumiţi.