Elegii de pe strada mea

Prima elegie de pe strada mea

Dintr-un imediat se deschide asfaltul şi răsare firul de iarbă.
Ştiu că firul de iarbă iubeşte cel mai mult lumina.
De asta el nici nu lasă praful să zboare în vânt.
Numai cu paşii fiinţei pe care o locuiesc plutesc pe asfaltul fierbinte.
Femeile se târăsc în genunchi şi aduc rugi firului de iarbă.
Femeile de asfalt iubesc firele de iarbă care le pătrund
Care se întrepătrund şi le îmbracă în haine de mireasă şi
În haine de doliu. Femeile de asfalt de pe strada mea nu visează.
Numai eu le visez pe ele cum nasc îmbrăcate în iarbă
Copii de iarbă copii de flori.