Virgil Diaconu –  Poetul din „Mahalaua Îngerilor”

Curios lucru, deşi am o memorie foarte bună, nu mai pot fixa cu exactitate anul când l-am cunoscut pe acela care, alături de Ion Cincă, a avut un rol important în devenirea mea ca om şi scriitor, pe Virgil Diaconu. Ştiu doar că l-am văzut de câteva ori la cenaclul Liviu Rebreanu. Cred, totuşi, că era prin 1975 ! Prezenţa lui Virgil în cenaclu era discretă; arareori îşi exprima părerile critice despre ceea ce era supus dezbaterii publice – când făcea asta era concis, la obiect. Cu toate că era un singuratec, tânărul, pe atunci, Virgil Diaconu schimba amabilităţi şi se întreţinea cu vreo câţiva colegi de scris – cu Mitică Vunvulea, avocat şi prozator, cu poetul Gheorghe Matei, cu tânărul căpitan M.Ap.N. şi poet Eugen Pelin, cu poeţii Ion Cincă şi Ion Toma Ionescu. De fapt, atitudinea rezervată era caracteristică mai tuturor tinerilor care frecventau atunci cenaclul literar. În sânul cenaclului era un nucleu de condeieri şi veleitari vârstnici care întreţinea prin atitudinea şi exemplul personal spiritul vestitelor Teze din iulie 1971, din care spicuim doar un paragraf privitor la aspectul cultural-artistic:
 “Se va asigura orientarea politică fermă, în special a publicaţiilor cultural-artistice, în direcţia promovării artei şi literaturii socialiste militante şi combaterii tendinţelor de rupere a creaţiei de realităţile noastre sociale, de publicul larg al oamenilor muncii. Prin forme şi stiluri variate de expresie, arta trebuie să servească poporul, patria, societatea socialistă. Se vor lua măsuri pentru o mai bună orientare a activităţii editoriale, pentru ca producţia de carte să răspundă în mai mare măsură cerinţelor educaţiei comuniste. Se va exercita un control mai riguros, pentru evitarea publicării unor lucrări literare care nu răspund cerinţelor activităţii politico-educative a partidului nostru, a cărţilor care promovează idei şi concepţii dăunătoare intereselor construcţiei socialiste.”