Steag

în faţa cortului meu stă de veghe sufletul
în timpul acesta adorm în mine toate gutuile pe care Domnul le coboară pe rând din cer – văd stele
se aud greierii – cântecul lor a îmbătrânit prematur urcuşul spre case – fiecare cântăreţ are casa lui dar eu nu ştiu nimic despre asta în cortul meu intră luna caută nu ştiu ce mă întorc pe partea cealaltă luna iese strigând în cortul meu cuibăreşte o pasere
uneori adorm în târziul numelui Tău-iartă-mă! spre dimineaţă vin după mine alţi drumeţi alte corturi prin lume dar ce ne facem o singură pasere pe pământ
aşa începe totul oamenii scot în faţa caselor lucruri vechi iată un şal ceva mai încolo pălăria unui domn crucea şi cheile sfinţi şi icoane bani vechi apoi pe o prispă ierburi din cele înalte uscate mir perne şi pături lămpi ceasuri dar nicăieri nicăieri ceva rotitor
în faţa cortului meu stă sufletul – e cel mai frumos steag pe care vântul îl strigă depărtării ce eşti