Sub alte ceruri

Frică mi-a fost să nu te pierd…
Într-un basc de copil stă ascuns
puful cenuşiu al disperărilor mele.
Sub piele încă se zbat
dimineţile-acelea spăimoase
şi uşile deschise peste somnul
cu corniţe de melc.
Frica lunguiaţă şi lacrimile oprite-n gât.
O coregrafie pentru genunchi de cârpă:
trupul meu de vrabie
hărţuit de haine curate şi reci…

Am fost mereu fetiţa ta speriată,
îngheţul încet, luat în stăpânire
de pansamente albe.
Am fost moneda mică lăsată de tine
în grija femeilor cu buzunar apretat.

Frică mi-a fost să nu mă pierzi…
Gustul de ceai bun era o comoară
îngropată în chipul tău.
Şi niciodată nu a fost vina ta
că duminicile mele au călătorit mereu
sub alte ceruri.