Când rămân peste noapte turiştii străini sau tovarăşi de ai noştri este chemată şi ea, să servească la masă. Ăia nu se poate să nu bage de seamă pe cea mai tânără călugăriţă, frumoasă dar sfioasă. Încearcă să intre în vorbă cu ea, dar fata se topeşte din faţa lor. „Diplomata” îi sfătuieşte să mai aibă răbdare că ucenica ei încă nu a crescut destul ca să poată să facă faţă unei discuţii. Dar se pregăteşte…
Până la urmă un tânăr foarte insistent, aventurier experimentat, reuşeşte să o desprindă de turmă. Discursul lui este unul de duzină, dar improvizează atât de dibaci că le impresionează pe stareţă şi pe colaboratoarea ei, care sta de veghe sub o draperie, cum a fost făcută înţelegerea când au acceptat să se lase corupte. După ce îi laudă frumuseţea, după ce îi vorbeşte despre infernul captivităţii, după ce face comparaţii cu animalele în cuşcă şi păsările în colivie şi vorbeşte despre păcatul mortificării simţurilor, trece la un adevărat interogatoriu, blând dar categoric, de parcă s-ar afla la spovedanie.
– Ai tu păcate de iertat? Ai făcut oameni să sufere? Ai ucis copilul în pântece? Ai pus foc? Ai băgat oameni la închisoare? Ai jurat strâmb? Ai furat? Ţi-ai vândut trupul bărbaţilor? Sufletul diavolului?
Fata tace cu capul plecat, cu ochii pe jumătate închişi.
– Şi dacă nu ai făcut nimic din toate astea, de ce să te chinuieşti în temniţa asta, de ce să te pedepseşti în umbra mânăstirii, de ce să îmbătrâneşti şi să te stingi ca o maimuţă în cuşcă? Nu e păcat de ochii ăştia? De părul ăsta? De obrajii ăştia? De buzele astea?
Voia s-o atingă măcar cu vârful degetelor, dar fata se ferea de parcă ar fi fost să o lingă un câine. Şi el nu putea să îndrăznească mai mult, pentru că le ştia pe cele două călugăriţe stând la pândă şi pentru că era în biserică şi pentru că n-ar fi dorit s-o sperie. Şi trecu la capitolul propuneri.
– Dacă ai veni cu mine ţi-aş schimba viaţa, ai trăi în altă lume, liberă să faci ce vrei, ai avea locuinţa ta, maşina ta, bărbatul tău, copiii tăi, prietenii tăi… Am totul pregătit să te scot din ţară, paşaport, loc în avion, numai tu să vrei…
Fata se lăsă în genunchi, atinse podeaua cu fruntea şi rămase aşa, ca un semn de întrebare.
– Bine… Ai fost luată prea repede… Îţi las timp de gândire… Trei zile îţi ajung?
Ea îşi îndreptă trupul şi ridică pentru prima dată privirea spre tânăr.
– Domnule, eu sunt mireasa lui Hristos!
Bărbatul îi prinse obrajii între palme şi o sărută îndelung pe gură, mestecându-i buzele într-ale lui, de parcă ar fi vrut să o mănânce. Dar ea reuşi să se smulgă şi fugi în chilie, trăgând zăvorul la uşă.