Cred că m-am rătăcit. Unde sunt? Ajutaţi-mă, oameni buni! Dar să nu-mi spuneţi că sunt în Piteşti numai ca să-mi faceţi pe plac. Îmi iubesc oraşul, dar aveţi milă, nu vreau să schimb o eroare pe altă eroare. Cunosc toate instituţiile culturale şi toate întâmplările culturale şi toţi oamenii de cultură ai oraşului. Ştiu că cea mai nouă şi cea mai faimoasă alcătuire de pe aici, dacă nu chiar din ţara tranziţiei, este Filarmonica. IMPOSIBILUL care a devenit POSIBIL.
Dar astă-seară eu dau nas în nas cu Figaro, chiar pe pragul sălii de spectacole a Casei de Cultură a Sindicatelor. Unde Filarmonica îşi prezintă concertele săptămânale. „Figaro în sus, Figaro în jos”, Figaro încolo, Figaro încoace… ce e cu dumneata pe aici, domnule bărbier din Sevilla? Vrei să razi pe cineva de pe scena politică? Să-i laşi sânge cu briciul din călcâi vreunui cap de baron prea înfierbântat că partidul lui a pierdut guvernarea sau din motive de viceversa? Să-i pui lipitori şi ventuze? Nu prea văd lideri politici prin sală. Îţi cauţi de lucru? Încă un stăpân? Nu cred că ai nimerit bine! Tocmai a dat Guvernul o ordonanţă de urgenţă că nimeni nu are voie să aibă pensie şi salariu. Şi nu se poate ca dumneata, domnule Figaro, să nu fi ieşit la pensie de când tot baţi drumurile lumii cu ligheanul într-o mână, cu briciul, pămătuful şi săpunul în cealaltă, cu chitara pe umăr, cu versul liber.
Am văzut pe scena asta nenumăraţi actori, cântăreţi şi dansatori de la copiii de 3-4 ani, care zburau printre stele de carton poleit în zilele de Moş Crăciun şi ale Anului Nou, până la lăutarul Florea Voinicilă, cel născut în 1928, care a cântat în taraful lui Zavaidoc, de la Fericita Felicia Filipissima la Alexandru Tomescu, cel cu vioara lui Stradivarius, de la tânărul cu ţambalul vrăjit Marius Mihalache la flautul fermecat al Cătălinei Titi, de la tânăra soprană Andreea Bivol, la celebrul pianist Valentin Gheorghiu, care împlinea şi el, 80 de ani… Dar niciun semn să mă întâlnesc cu vestitul bărbier.