PATRU CÂNTECE DE PAUL VERLAINE

CÂNTEC DE TOAMNĂ

Cât mă-nfiori
Plâns de viori,
    Al toamnei,
Ce,-n inimi, tern
Răsuni etern!   
    Şi, Doamne,-i

Un ceas fatal
Când mă fac pal
       Şi sacri-mi                              
Par anii duşi,                               
Aminte-aduşi                         
    În lacrimi.                                 

Şi-un vânt haihui,
În voia lui
    Mă poartă,
Ce-o frunză, vrea
Să fiu, – negrea,
    Dar moartă.