surd a lemnului cântare
fratelui aurel sibiceanu poetul cel mare
ca o scrisoare e furtuna ce prinsă află descântec în juvelnic
peştii bătrâne ascund între ape nume vechi de femeie născută din frică de oase din iarba celui înalt
noi acum că suntem vii punem la umbră uscatul ce se arată iată frate o negură prinsă la drum
poposesc o vreme în uitările oamenilor
vine femeia mea cea dintâi eu de unul singur las fereastra deschisă vine cealaltă pasere
sunt acasă
am pus deoparte ceva mărunţiş
să ştii
din stele soseşte distanţa
când se arată ni se dă nume