În puţinele rânduri pe care mi le dedică, în pagina din Argeş, nr. 6/2008, Liviu Ioan Stoiciu pune în circulaţie publică pe seama mea trei informaţii, toate trei false:
1. „N. Prelipceanu a pregătit între timp un înlocuitor al meu” – zice Stoiciu.
Acest „înlocuitor” al său la Viaţa Românească aş fi eu. Nimic mai neadevărat! Un om care produce asemenea scenarii conspiraţioniste ca LIS e de neînlocuit. În realitate, Nicolae Prelipceanu mi-a spus încă din primele luni ale anului 2008 – mi-a trimis în acest sens şi un mesaj pe net (pot prezenta dovada!) – să nu-mi fac nici o iluzie în privinţa venirii mele la Viaţa Românească. Demersul nu e posibil, întrucât odată cu retragerea lui P.G., redacţia publicaţiilor pentru străinătate (de care aparţin Viaţa Românească şi Steaua) va reduce schema posturilor. Prin urmare, mi-am găsit o pâine (după demisia de la România liberă, în 1 ianuarie 2006) la noua publicaţie Acolada, unde mi-au întins o mână solidară de ajutor poetul Radu Ulmeanu şi criticul Gheorghe Grigurcu;