Vers

Se nasc cuvinte,
Răsuflete inimă,
Desprăfuite gânduri
Adunate între pendul şi cărţi.
Scriu până-n ce noapte apune
O clepsidră destin
Scurge muza.
 
Atât de aproape

Am evitat să ating umbra de candoare ce-ţi aparţine
Şi-am aprins patima febrilă a iubirii.
Zgomotul inimii mele
Ţi-a căutat paşii pe tărâmul raţiunii amorţite,
Suspinul te-a căutat lăcrimând
Prin noroiul amintirilor
Şi printr-o scânteie de rătăcire
Am simţit iluzia clipei ce-a făcut iubirea
să se nască din speranţă.
Am expus soarelui regretul să-l topească
Şi-am dat ordin razelor să-mi aducă
eternitatea unei secunde de tandreţe

Pastelul iubirii

Între noi culoarea roz am hrănit-o cu libertate
Aşteptând roşu vibrând de emoţia clipei totale
Am văzut transformarea în neculoare
Am plouat-o cu lacrimi ale sufletului meu albastru
Şi-am obţinut fericirea într-o culoare de verde lumesc
Acum dorul de galben nu merge spre coacere dragoste
Ci se uneşte cu soarele apus
Iar eu… nu sunt, unde sunt?…