Mircea Horia Simionescu debutează publicistic în 1968, în revista Luceafărul, cu povestirea Cum l-am trădat pe Pascal, inclusă, simptomatic, în volumul de debut Ingeniosul bine temperat, 1, Dicţionar onomastic (1969), premiat de Uniunea Scriitorilor din România. În omogenul ciclu parodic inaugurat prin Dicţionar se integrează, în scurt timp: Bibliografia generală (1970), Jumătate plus unu (Alt dicţionar onomastic) (1976), Breviarul (Historia calamitatum) (1980), Toxicologia sau Dincolo de bine şi dincoace de rău (1983). Denumirea generică a tetralogiei (însumând, de fapt, cinci volume), Ingeniosul bine temperat, sugerează de la bun început dezideratul inventivităţii, al experimentului inovator în corpul unei literaturi ce tinde să se cantoneze în forme închistate prin transformarea unor normative estetice în clişee sau şabloane, multiplicabile la infinit după principiul mimesis-ului. Scriitorul ingenios este spiritul ager care, jucându-se, inventează forme insolite, experimentează laborios în căutare de tehnici noi. Moderaţia inventivului creator are rostul de a-i struni fantezia doar spre a nu trăda specificul literaturii, eşuând astfel în creaţie „de frontieră” cu caracter pur filosofic sau scientist. El ajunge să elaboreze cu iscusinţă o invenţiune, în sensul din muzică de improvizaţie cu caracter polifonic. Este ceea ce realizează Mircea Horia Simionescu mai întâi în Dicţionarul onomastic, un roman polifonic al numelor proprii. În dreptul numelui Galia din dicţionar, autorul transcrie insidios dialogul fictiv cu un critic conservator în care îşi expune succint principiile creatoare. Cartea sa ignoră orice logică a demonstraţiei, fiindcă nu se vrea eseu, ci „literatură, fără alte preocupări”, în care ideile apar nuanţate, „dispuse în atâtea zeci de chipuri”, alcătuind din fragmente o construcţie totuşi „riguroasă”. Scriitorul „încearcă să utilizeze jocurile distractive” şi să convertească farmecul jocului în literatură autentică. El nu amestecă, conştient, gravitatea şi sublimul „în acest joc care nu urmăreşte filosofia, ci literatura”.