A dat Dumnezeu ca maestrul Ion Focşa să-şi adune într-un nou volum serialul ţinut în revista Argeş (extraordinar de bine primit de către cititori), alături de alte texte inedite despre oamenii de teatru din trecut care au făcut istorie, carte intitulată Ghinionul a fost norocul meu (vol. II, Editura Paralela 45, 2007). Cuvântul înainte îi aparţine legendei vii a scenei româneşti Radu Beligan. Cum ne-am propus o largă dezbatere asupra acestei cărţi, în numărul de faţă ne mărginim doar la consemnarea primelor reacţii (Redacţia).

Căldură, veneraţie, talent
Cu o scriitură alertă şi un titlu inspirat, prima carte de peste 400 de pagini a prietenului meu Ionică Focşa Ghinionul a fost norocul meu s-a bucurat de un success fulminant, ajungând la a treia ediţie.
Aceste modest subintitulate ,,amintiri din teatru’’ constituie una din cele mai remarcabile contribuţii atât la istoria teatrului nostru din a doua jumătate a secolului trecut, cât şi – prin umor şi surprinzătorul dar portretistic – la acea ,,petite histoire’’ care face farmecul unei epoci.
Cu anii care trec, memoria selectează acele fapte, împrejurări, acei oameni care au însemnat ceva deosebit în viaţa ta şi din care îţi făureşti ,,depozitul de aur’’ al existenţei tale.
Acesta ar fi motto-ul potrivit acestui al doilea volum pe care inimosul, înzestratul, perseverentul în bine şi frumos Ion Focşa ni-l dăruieşte acum.
Într-o exprimare elevată, o poziţie clară, neechivocă, întotdeauna în favoarea actului artistic, Ion Focşa desfăşoară amintirile sale, de pe parcursul celor 50 de ani de teatru, despre impresionantele amiciţii legate cu creatori de frunte ai scenei româneşti, dar şi cu colegii actori, regizori, scenografi, machiori şi chiar truditori modeşti din teatrele în care a activat.
Numitorul comun al acestor legături de inimă reiese a fi respectul. Respectul de sine, când nu ezită să analizeze şi neîmplinirile sale scenice ca actor sau regizor, apoi respectul de celălalt, deferenţa maximă cu care s-a adresat în cele mai diverse împrejurări – amicale sau arareori conflictuale – pentru a promova adevărul şi a apăra prestigiul instituţiei sau cel personal.
Căldura, veneraţia şi talentul cu care pictează portretele marilor figuri cărora a avut norocul să le stea aproape alcătuiesc o vibrantă cunună de omagii care ne emoţionează profund.

Radu Beligan