Dinţii tăi sunt fericiţi

Dinţii tăi sunt fericiţi lângă fereastra
ce tălăzuie-n vânt cât îmi întinzi să beau
paharul cu vin galben de toamnă.
Dar în pahar înoată o musculiţă beţivă
şi-mi spui că memoria ei acum e mai aproape de  cer.
Unde stelele au un foc mai strălucitor.

Beau din pahar vinul galben de toamnă
dar eu văd în el lupta lui Iacob cu îngerul.
Lucru explicabil, zici tu, doar
principiile sunt stăpânite de materie.

Dinţii tăi sunt fericiţi lângă fereastra roşcată
în trup instalaţiile şubrede de alun.
Dar să nu-l audă nici degetele ei lungi, presupun.

Dincoace de perdea au am contemplat-o pe furiş
până ce darling a adormit într-un târziu.
Numai că-n somn degetele I se mişcau mereu
de parc-ar fi împletit o conversaţie cu Dumnezeu.