Preotul cel Rău
    nepoţeilor mei, Adriana şi Răzvan

1. cu mulţi ani în urmă
părinţii tăi şi-au dorit din celulele lor un copil
pe care şi le-au împerecheat în mama ta să-l conceapă
după nouă luni timpul ce ţi-era hărăzit
se răsucea împachetat spiră lângă spiră
ca un fitil nerăbdător să ia foc
în telomerele fiecărui cromozom
din nucleul tuturor celulelor tale
numărătoarea inversă putea să înceapă
din ce în ce mai puternice
contracţii neînduplecate te-au împins din pântecul mamei tale
prin cervix şi vagin spre exterior
expulzat din etuva maternă
o lume dureros de străină te brusca nemilos
injectându-ţi regulat în plămâni
aerul pe care i-l ţipai înapoi orbit de lumină
timpul a trecut şi buclele telomerelor tale
ţi s-au scurtat de când te-ai născut cu treizeci de ani
cu fiecare nouă diviziune celulară
numărul inelelor lor va scădea şi mai mult
nu poţi să faci nimic