Literatura, ce poveste! (Polirom, 2004) de Liviu Antonesei este una din cele mai frumoase cărţi apărute în spaţiul românesc al ultimului deceniu. Aceasta, datorită a cel puţin două elemente definitorii în structura cărţii: pe de-o parte, la nivel de stil, autorul ne vorbeşte la un mod cât se poate de aerisit, accesibil şi personal totodată, fără a deveni din acest motiv exagerat de subiectiv, criptic sau tenebros. Pe de alta însă, fondul de idei luat în discuţie, adus înaintea cititorului prin intermediul acestui limbaj mai degrabă calin, este dens şi profund, trecând cu dezinvoltură prin operele (ştiute parcă pe dinafară) a doi monştri sacri ai literaturii universale: Borges şi Miller, aflaţi în aparentă opoziţie, Liviu Antonesei găsind între ei însă nebănuite corespondenţe de adâncime (conform adagiului sapienţial: „toate potecile se unesc în vârf”).