Câinii mei

Suntem trei:
Eu
Eu
şi Câinii mei.
Într-un calendar
ca de Brumar.
Eu în nici un pahar
clar
nu mă mai strâng.
Ca un nătâng
din alte pahare
Esenin răsare.
Capul meu sus
jumătate rus
se cam înclină.
Obrază Nichitină
sărut îngenuncheată.
Descheiată
de-o piele în sare
sânge în floare
prin buzunare
mă scurg pe soartă
Nici o Foarţă
nu-mi dă o scoarţă
să dormim în trei –
Eu şi câinii mei.
Din picioare-n cap
urcă un hap
fix la cinci dimineaţă.
Un linci de faţă
trează
ca-n gălbează
îngenunchează.
De ce suntem trei
eu şi câinii mei
şi lătrăm foxos
într-un vers pe dos?…