Câinele apei
pe marginea soarelui se aşază o pasăre
latră la ea câinele apei
cum aerul nu mai doare prima aripă se
reaşează la trup cealaltă bate lumina spre sud
tot mai dese bărcile goale
pescarii întind plasele cu ochiuri mărunte
nu cumva să scape un om
sfinţii se adună într-o icoană singura
prima lacrimă unicul peşte neprins
poate cel de aur trei dorinţe în căutare de sine
taie vântul distanţa
valuri mari aduc la mal trupul apei înfrigurând clopotul
singurul martor
al acestui oraş în care
noaptea vâsleşte
alte păsări spre cer
se arată o stea
pe marginea lunii
se aşază o aripă
latră la ea câinele apei
cum aerul nu mai doare prima pasăre
întrupează întunericul din sud
cealaltă eşti tu
lumina