Dacă românii reprezentativi ar avea bun-simţ măcar cât avea Ion Dincă eleganţă în exprimare, profunzime gnoseologică şi maniere comportamentale, ar muri de ruşine pentru spectacolul pe care-l prezintă Europei şi cui se mai uită la el, în numele ţării. Aşa, însă, reprezentanţii se simt mândri. Mândri de mârlănia lor, care trece drept experienţă politică, de averile lor însuşite dincolo de marginea legii, dovadă a deşteptăciunii practice, de capacitatea dobândită de a minţi de la obraz fără să clipească şi de agresivitatea cu care distrug orice şansă a României de a redeveni (dacă o fi fost vreodată) o ţară în rândul lumii. E de ajuns să priveşti chipul de bursuc constipat al lui Dan Voiculescu ca să-ţi dai seama cât de mare este distanţa dintre cele ce sunt şi ce ar trebui să fie.
Securist atent la structurile societăţii, Dan Voiculescu şi-a ridicat un imperiu media, din vârful căruia încearcă să manipuleze importante părţi ale opiniei publice. Nu este singurul mogul de presă murdară cu interese politice şi de afaceri colaterale, dar este cel mai emblematic. Dar, ca orice lucrătură de amploare, un conglomerat mediatic este suma tuturor eforturilor colaboratorilor săi. Lustrul prestigiului – pe baza căruia sunt cultivate calitatea şi cantitatea audienţei – este dat de calitatea şi cantitatea străluciţilor intelectuali care îşi oferă serviciile (contra plată).