Studentă la medicină, dar îndrăgostită fără scăpare de morganatica fantasmă a literei, Ionelia Cristea scrie o poezie străină de orice şcoală sau grup de influenţă din tumultoasa viaţă literară a momentului… O sensibilitate plenitudinară, inconştientă şi altruistă, luminează bogat şi subîntinde firesc miezul tuturor textelor sale, într-un perpetuu şi niciodată abandonat exerciţiu de exorcizare a semnelor morţii insinuate grosier în formele existenţei diurne. Tânăra pe care o recomand călduros rubricii de  debuturi a Revistei Argeş are neîndoielnic, încă de pe acum, ştiinţa secretă de a converti uimită disperarea lumii într-un meditativ şi tonic fior poetic, atu care mă face să cred în destinul ei creator!

Criterii de departajare

Există criterii sinistre de departajare
între oameni, între voci, între sentimente.
Se departajează totul
Sau poate chiar mai mult.
Ne departajăm noi de noi înşine
Într-o încercare de a cerne sentimentul,
de a-l decima,
de a-l transforma într-o facilitate personală.
Departajăm încercarea de a trăi
de simbolul încifrat, omul,
departajăm clipa de secundă
şi anotimpurile accidentate de
picăturile de ploaie
Alcătuim criterii complicate
pentru a ne feri de noi, de gândurile noastre,
pentru a da impresia că murind
putem trăi în continuare,
pentru a da impresia că nu se termină totul
o dată cu azi..