Nu ştiu la alţii (în alte ţări civilizate, la alte popoare cu pretenţii) cum o fi, dar la noi, după 17 ani de postcomunism, nu mai e o autoritate morală la care să te raportezi. Am conştientizat asta la începutul lui 2007, după ce lideri ai societăţii civile s-au dat în stambă şi au semnat (în frunte cu Gabriel Liiceanu) ,,celebrul” Apel solidar de plecăciune şi de proslăvire a preşedintelui actual al României, acuzat de autocraţie de Parlament, oficial. Aşa am intrat în Europa, fără să mai avem o autoritate morală autohtonă independentă în care să crezi. Probabil că a venit timpul să ne raportăm la autorităţi morale independente europene (sau euroatlantice, că tot se instalează americanii cu miile în baze militare pe teritoriul României şi tot participăm activ la ,,războiul antiterorist globalizat”, cu trupe care vor să recucerească onoarea pierdută a clasei noastre politice). Pe rând, s-au compromis şi vestiţii ,,rezistenţi prin cultură” în regimul comunist (fie lideri de opinie, răsfăţaţi de burse în străinătate, care ne învaţă standardele ,,democraţiei” şi ale corectitudinii politice) şi disidenţii (deveniţi stâlpi ai clasei politice şi ai societăţii civile) şi revoluţionarii din Decembrie 1989, toţi cumpăraţi cu funcţii plătite regeşte şi înlesniri care i-au transformat în ,,oameni de afaceri” (devenind inclusiv patroni de trusturi media sau de edituri).