„Una dintre uriaşele figuri ale teatrului românesc a fost inegalabila artistă şi inegalabilul om Silvia Dumitrescu-Timică.
    E bine de ştiut că Silvia Timică a fost campioana longevităţii pe scenă, abia pe locul al doilea situându-se doamna Bulandra. Silvia Dumitrescu-Timică a jucat teatru până la 90 de ani, chiar în piesa în care se afla tot timpul pe scenă, de pildă în rolul principal al colosenesei care domina şi conducea totul în piesa Micul infern de Mircea Ştefănescu pe scena Teatrului C. Nottara. Ultima reprezentaţie a avut loc în 1992”.
    Sunt născută la Craiova la 26 octombrie 1902 în oraşul banilor şi cu toate acestea m-am născut săracă, din părinţi săraci, dar oameni cumsecade. Ne-am mutat la Bucureşti. Teatrul mă atrăgea tot mai mult. Aveam 18 ani când am „debutat” în compania de sub conducerea lui Leonard. În trupă, la Parc, un actor care, deşi personifică veselia, ştie toată lumea că nu e o glumă: Timică, închis, modest „cârligar” pe sincerităţi. La început Silvia îl tot „studiază” la repetiţii şi nu ştie dacă e prinsă de el sau de jocul lui. Într-adevăr e greu să faci deosebirea când e vorba de un artist.