– Începem! Să spunem că avem pe masă un reportofon, vin boieresc şi votcă rusească. Vom discuta despre tulburarea pietrelor în poezie, aici în Vâlcea, cu George Achim. Spune-mi, bătrâne, cărui fapt, cărei stări se datorează  sosirea ta în lume?
– Sosirea mea prin lume nu cred că este întâmplătoare, pentru că, atunci când m-am născut eu, probabil  că soarele coborâse un pic pe pământ, să bea nişte apă din izvoarele cristaline ale Carpaţilor, pentru că eu m-am născut într-o geană de Carpaţi, în Păuşeşti Otăsău, aproape şi de Băile Govora, aproape şi de Carpaţi. Băile Govora este staţiunea unde se cam caută şi talente, nu numai oameni de rând…

– Bun! Vom trimite în călătorie poetul, îl trimitem şi pe gazetar. Aş vrea să ciocnesc un pahar de vin cu omul George Achim şi să îl întreb ce este gândul?
– Păi, cred eu că această sintagmă frumoasă gândul este  a doua călătorie prin frumuseţe şi, de multe ori,  poate fi şi izvorul de dincolo de zare, izvorul unde putem să ajungem, numai dacă vrem, cu gândul care ne caracterizează de multe ori şi poate ne oferă identitate.