Aş putea să fug. Uşile nu sunt încuiate. Şi chiar dacă ar fi, prelata este prinsă în catarame, n-aş avea decât să deschei câteva, să sar în stradă. Dacă aş şti să conduc, aş putea să dispar cu maşină cu tot. Ei au uitat cheia în contact. Sau aşa au vrut s-o lase. Cine să fure maşina Securităţii? Şi apoi nu eram eu lăsat, acolo, om de pază? Măcar aşa ca o sperietoare de ciori.Suntem pe o stradă îngustă din spatele monumentului. Chiar strada pe care locuieşte colegul meu Nicu Drăghici şi stă în gazdă iubita noastră Mioara Mechea. Nu se arată niciunul. De altfel trecătorii sunt foarte rar pe aici. Ei, ofiţerii, au intrat la doctorul Virgil Popescu, specialist în boli venerice, care are şi acasă un cabinet clandestin, în care dă consultaţii pentru persoane care nu vor să se arate în public.

Fereastra Mioarei, întunecată. Teiul din care ne pândise Drăghici, desfrunzit. În rosturile dintre pietrele pavajului, apă îngheţată. Pe trotuar, un strat subţire de zăpadă cu urme de paşi.