Aşa cum revoluţia (sau revolta populară sau lovitura de stat sau ce o fi fost) a fost în primul rând opera Securităţii, tot prin voinţa nemijlocită a acesteia şi sub stricta ei supraveghere, mimând bunele intenţii cu mai mult sau mai puţin aplomb, sacrificând ce-ar mai fi de sacrificat după sacrificarea lui Ceauşescu, instrumentând conspiraţii şi şantaje, s-a procedat în aceşti ultimi 16 ani la aşa-zisa deconspirare a Securităţii. Lăsând în urmă 1400 de victime inutile, folosite pentru a legitima un regim criminal, girat sponsorizat în fel şi chip, infiltrat şi strict monitorizat pentru a nu călca pe alături, peste interesele respectivei instituţii, mai vie şi mai activă şi infinit mai motivată decât pe vremea sistemului politic din care s-a născut, evenimentele din decembrie ’89 au fost, după cum s-a văzut, capul de pod al tranziţiei-genocid împotriva poporului român, având drept scop şi consecinţă evidenta incredibilă prosperitate economică şi politică, fără precedent în istoria modernă a României, a unei minorităţi compuse din membri activi sau simpatizanţi fideli ai fostei şi actualei Securităţi, dimpreună cu rudele şi prietenii acestora.