Un debut matur  
 Ioan Lascu a debutat abia în anul 1993, cu volumul Contrar aşteptărilor (Biblioteca ,,Ramuri’’, Craiova). În acel volum, poetul, conştient că este un nostalgic, utiliza procedeul fragmentării discursului spre a submina, astfel, efectele pe care le implică evocarea caldă, afectivă spre care sunt atrase firile nostalgice.Notaţia calmă, filtrată cerebral (,,Platon căzut peste agonia nuferilor’’ – în poezia Contrar aşteptărilor, ,,şovăiala translucidă a melcilor’’ – Pe urmele zăpezii, ,, O vrabie zburdă pe pe streaşină/dincolo de ea – cerul/şi nesfârşirea vocalei A’’ – Privire în sus) constrânge reveria nostalgică să înflorească la umbra lucidităţii. În ultimul citat, abstracţia din versul final contrastează cu celelalte elemente de o concreteţe fără echivoc şi, la o primă lectură, acest vers pare ermetic sau prea nichitastănescian. Probabil că justificarea versului ce atrage atenţia prin incompatibilitatea sa cu întregul din care face parte trebuie căutată în semnificaţia literei A din silaba sacră AUM (OM), literă ce simbolizează starea primară, naturală, starea de conştiinţă trează în relaţia sa cu experienţa ,,grosieră’’. În ezoterismul vedic, A, prima mantra, era, aşadar, pentru fiinţa umană, începutul, punctul de plecare al desăvârşirii, al realizării sale mistice. Chiar şi versurile lui Nichita Stănescu Oho/ce bine să nu ai roată/ ci O’’ (Frunza şi laptele nins, în Cărţile Sibiline) şi respectiv, acestea ,,Şi unde este Omul cu M mare?/ Unde să fie? În moarte./ Dacă trageţi la sorţi inima lui/ unde vreţi să fie?/ Omul cu M mare se află în moartre cu m mic ‘’ (A , în Cărţile Sibiline) au fost receptate ca ermetice, ignorându-se semnificaţiile literelor O şi M din amintita silabă sacră.
 Singura modalitate de participare a nostalgiei la poezie – singura modalitate admisă de autorul cărţii Contrar aşteptărilor – este fulguraţia. Ioan Lascu preferă ipostaza de poet cerebral din teama că transparenţa nostalgiei ar putea să fie suspectată de desuetudine.